Povestirea „În râpă” de Anton P. Cehov prezintă drama familiei unui negustor dintr-un sat din Rusia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, accentuând problematica familiei și pe cea a moștenirii. Opera literară urmărește efectele dezumanizante ale dorinței de îmbogățire, destinele personajelor fiind măcinate, întrucât acestea sunt victime ale fatalității, nu pot ieși din destinul lor tragic.
Titlul „În râpă” este sugestiv, făcând referire la râpa în care se află satul unde au loc întâmplările povestite. Drumul către sat, reprezentat de coborârea în râpă, semnifică o coborâre într-un tărâm infernal al existenței umane, într-un univers al patimilor. De asemenea, se poate spune că, pe parcursul textului, se formează o „râpă” între personajele principale, atât pe plan moral, cât și când vine vorba de relația dintre acestea. Cu cât întâmplările avansează, iar unul dintre personajele principale feminine, Aksinia, se transformă dintr-o tânără harnică și iubitoare, care ține la valoarea familiei, într-una dominată de orgoliu, patima banului și putere, cu atât „râpa” se lărgește, despărțind-o de restul personajelor.
Tema centrală a povestirii este tema familiei, întrucât este urmărit destinul tragic al membrilor unei familii înstărite care au de a face cu o dilemă morală, aceștia trebuie să aleagă între setea de îmbogățire și fericirea din sânul familiei. Astfel că tema centrală este dublată de tema moștenirii și cea a avariției. Principalele motive literare sunt parvenitismul, banul și căsătoria. Motivul banului și cel al parvenitismului este prezent pe tot parcursul operei literare, atât Grigori Petrovici, cât și nora sa Aksinia sunt doi parveniți. Grigori este un negustor care „ținea o băcănie doar de ochii lumii, fiindcă adevărata sa îndeletnicire era negustoria cu tot ce se nimerea”. Cu toate acestea, trăsăturile clasice ale parvenitului sunt diminuate prin iubirea pentru familie („Bătrânului îi plăcuse întotdeauna viața de familie și-i iubea pe ai săi mai mult decât orice pe lume”). Pe de altă parte, Aksinia este agresivă, fără niciun scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare și supraviețuire, inteligentă, aceasta urmărește cu tenacitate să obțină bani prin orice mijloc. Motivul banului apare de asemenea în momentul în care fiul cel mare, Anisim fusese arestat pentru falsificare de bani. Motivul căsătoriei este prezent în cazul celor trei femei, Aksinia, Lipa și Varvara, care au ajuns în aceată familie prin căsătorindu-se cu băieții negustorului, respectiv cu negustorul. Aksinia s-a căsătorit cu fiul surd, Stepan, din interes, pentru avere. În timp ce, fiul cel mare, Anisim, se căsătorește pentru a fi în rând cu lumea. Soția sa este Lipa, o fată sărăcuță, frumușică și foarte tânără, cu sânii abia mijind, dar de cununat se putea cununa, fiindcă avea vârsta.
Povestirea „În râpă” este structurată pe nouă capitole fără titlu. În spirit realist, întâmplările sunt prezenate în ordine cronologică. Acțiunea se desfășoară timp de un an, de la nunta lui Grigori și a Varvarei până la momentul în care Aksina pune mâna pe averea bătrânului. Spațiul desfășurării acțiunii este un sat din Rusia secolului al XIX-lea, Ukleevo, sat aflat într-o râpă. Drumul către sat, reprezentat de coborârea în râpă, semnifică o coborâre într-un tărâm infernal al existenței umane, într-un univers al patimilor în care nu mai există credință: „Acum merge vorba că se apropie sfârșitul lumii, fiindcă poporul nu mai e credincios, nu-și mai respectă părinții și câte altele (…) toată nenorocirea vine de acolo că oamenii au prea puțină rușine”. Descrierea are funcția de a prevesti evoluția nefastă a întâmplărilor, departe de a fi „săracă în întâmplări viața de toate zilele”, satul este un spațiu al răului. Sunt introduse simboluri care reprezintă coborârea în Infern, peisajul fiind unul dezolant: „Satul era mereu bântuit de frig și noroi”, „mirosul greu de scursori”, „smârcuri mocirloase”. La începutul povestirii, coborârea în râpă duce în locul acțiunii, pe scena unde se desfășoară jocul personajelor, respectiv casa lui Grigori Petrovici Țîbukin, „târgoveț (…) care știs să se chivernicească”. La final, tot râpa ne va scoate din spațiul ficțiunii și ne va reda realității. În final negustorul ajunge să fie dat afară din propria casă, care aparține acum nurorii sale.
Povestirea ”În râpă” aparține realismului, pentru că surprinde o realitate neînfrumuțesată, veridică, dar valorificată artistic, a vieții satului din Rusia de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a omului integrat într-o societate pentru care averea este un criteriu al valorii individuale. Grigori Petrovici este un proprietar de băcănie care se ocupă și cu negoțul ilegal, vânzând mai ales votcă. Acesta are doi fii, Anisim, agent de poliție, și Stepan, fiul cel mic și surd care îl ajută pe tată cu băcănia. Tatăl hotărăște să se recăsătorească, întrucât îi este dragă soția lui Stepan, Aksinia. Mai apoi, Grigori își căsătorește fiul cel mare cu o tânără săracă, Lipa. Anisim ajunge la închisoare, iar soția sa este însărcinată. După ce aceasta naște, bătrânul trece averea pe numele nepotului, fapt ce o înfurie pe cealaltă noră, Aksinia, motiv pentru care ucide băiatul, o alungă pe mama acestuia și pe bătrân. Astfel Aksinia își face propria fabrică de cărămiziți și conduce și restul afacerilor bătrânului.
Personajele sunt complexe. În cazul bătrânului, ambiguitatea este dată de faptul că este un parvenit, dar îți iubește familia și nu dorește să le lipsească nimic. De asemenea, soția bătrânului, Varvara este un personaj ambiguu, deoarece este altruistă, dar în mommentul în care soțul ei a fost înfometat și dat afară din casă, aceasta nu a făcut nimic pentru a-l ajuta. Anisim este un agent de poliție căruia îi place să bea, astfel că atunci când a ajuns la închisoare pentru falsificare de bani, toți au fost luat prin surprindere. Aksinia este o tânără frumoasă care reprezintă tipul parvenitului. Aceasta urmărește să deschidă o firmă de fabricare a cărămizilor și să obțină averea socrului ei. Dorința de a avea bani o determină să facă o serie de gesturi necugetate le dă bani falși muncitorilor, își jignește socrii de față cu tot satul, ultima ipostază a decăderii fiind cea de ucigașă a fiului Lipei. Se poate menționa faptul că înfățișarea de șarpe a Aksiniei sugerează răutatea de care este capabilă. Acestea sunt personajele negative, fiecare reprezentând o slăbiciune umană care se găsește în Infern. Grigori și Anisim sunt cămătarii, Varvara reprezintă ipocrita, iar Aksinia este, în final, criminală.
Pe de altă parte, în povestire există și un personaj pozitiv, Lipa, tânăra sărăcuță care s-a căsătorit cu fiul cel mare a lui Grigori, Anisim pe care nu-l iubea, dar când a născut, a nutrit o iubire sinceră maternă pentru fiul ei, Nikifor. Descrisă de socrii săi ca fiind „prostuță”, Lipa se dovedește credincioasă, altruistă, ba chiar înțeleaptă. După ce fiul îi este omorât de cumnată de față cu ea, Lipa este învinovățită de moartea fiului pe motiv că nu a avut grijă de el, imediat după înmormântare fiind alungată din casă. Tânăra se întoarce la mama ei, cele două ajungând să lucreze pentru Aksinia, cumnata fetei, la firma de cărămizi. Când se întoarce de la muncă și se întâlnește cu fostul ei socru care a fost la rândul său alungat din casă, Lipei i se face milă și îi oferă, celui care a învinovățit-o de moartea copilului, o bucată de plăcintă, dovedind încă o dată că este smerită și vede numai partea bună a oamenilor.
În concluzie, povestirea „În râpă” de Anton Cehov prezintă o lume aflată într-o continuă degradare, în care credința în Dumnezeu este înlocuită de patima pentru avere, puțini fiind cei care nu renunță la iubire și credință, principii eterne ale înălțării umane.
Botezatu Maria, clasa a X-a
C. N. ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți
Comentarii recente