https://www.youtube.com/watch?v=L_5DxcxPnhw
- Despre CASE_SI_POVESTIRI DINTR-UN_RUCSAC
Dacă până acum „v-ați facut mâna” și ați exersat povestirea în șapte pași a Marinelei, apoi ați încercat să completați/modificați povestea Ralucăi, e timpul să treceți la scrierea propriei povestiri.
Veți spune că nu e cine știe ce scofală pentru că povestim toată vremea și nimeni nu știe mai bine problemele generației voastre ca voi însevă/înșivă. Pare simplu, dar când treceți la lucru vedeți ba că vă blocați în prima frază, ba că ați scăpat din mână personajele, ba ca intriga până la urmă se dovedește anostă, ba că, dacă povestiți exact cum s-a întâmplat în realitate, povestirea e neinteresantă.
Din când în când, scriitorii ni se destăinuie și, chiar dacă ni se pare că știm totul după atâtea texte citite, analizate și interpretate la școală, despre spațiu și timp, despre intrigă și conflict, despre situație inițială și personaje e bine să-i ascultăm, pentru că ei au capacitatea să pună lucrurile abstracte într-o imagine plastică convingătoare.
Voi face o selecție din mărturiile lor în funcție de ceea ce cred că ar fi bine să luați și voi în considerare.
Foarte des când scriitorii vorbesc despre cum s-au născut propriile povești folosesc metafora construcției unei case. Puteți să le urmați și voi pașii.
Pași în construirea propriei case/povestiri
- Planificarea/Planul. Uneori scriitorii recunosc că procedează la fel ca arhitecții. Chiar dacă spun că prea multă planificare ucide spontaneitatea, tot ei recunosc că un plan îi ajută să-și fixeze scopul, să nu piardă din vedere tema principală (uneori chiar își pun pe computer ca un memento întrebarea: „Despre ce e vorba?” să aibă sub ochi direcția înspre care se îndreaptă povestirea), își fac liste de personaje și sunt atenți că le-au înțeles rolul, își înlănțuie după o schema secvențele/ scenele (în funcție de scop, obstacol și ratare) și urmările (în funcție de reacția personajului, dilemă și decizie).
- Excavația și fundația. Aceasta e partea de documentare (scriitorii se folosesc de propriile lor experiențe, dar în același timp adună date despre epoci, despre locuri în care nu au fost niciodată dar în care își vor plasa poveștile, despre felul în care se va comporta/va vorbi/va gândi un personaj de o anumită vârstă, profesie etc., despre fundalului poveștii lor.
Nota bene: să ne aducem aminte de harta mentală! Acum ne dăm seama mult mai bine care este rolul ei. A fost o documentare pe care o puteți folosi in scrierea propriei povești.
- Încadrarea. Când am ajuns aici cu construcția, scriitorii ne sfătuiesc să clarificăm rolul personajelor, să le încadrăm în intrigă și să le verificăm motivația acțiunilor.
- Înstalațiile. Încălzirea și electricitatea. Acum e momentul să vedeți care este rolul personajelor secundare și să adăugăm detalii la decor.
- Pereții interiori. Acum recitiți povestirea, scoateți din ea tot ce este în plus, verificați cum se leagă scenele, fiți atenti/e la tonalitate, fluență, accentuați senzațiile, mirosurile, sunetele.
- Tencuiala și zugrăvirea. La sfârșit, plimbați-vă prin „casă” de mai multe ori, urmăriți impresia pe care v-o lasă. Ați vrea să locuți în ea? Gândiți-vă cu ce ochi ar vedea-o un musafir, adică un cititor, verificați gramatica, ortografia, topica, șlefuiuiți cuvintele, propozițiile, lucrați la metafore, eliminați adjectivele și adverbele, alegeți verbele cele mai putenice etc. Adaptare după Jon Robertson în Nina Munteanu, Manual de scriere creativă, Paralela 45, 2011
- Despre NEMAIPOMENITELE CĂLĂTORII CU BLOGOBALAURII
Ce este un text jurnalistic?
„Textul jurnalistic este acel material produs de un comunicator profesionist (de obicei, jurnalistul) cu intenția de a informa, forma, convinge sau distra publicul.” ro.wikipedia.org/wiki/Genuri_jurnalistice
– Textul jurnalistic este un mijloc de transmitere a informaţiei în condiţii specifice definite prin precizarea statutului emiţătorului ca jurnalist care îşi asumă toate responsbailităţille ce derivă de aici.
– Forma finală a textului jurnalistic este rezultatul activităţii de colectare, de selecţie, ierarhizare şi condensare a informaţiei.
– Informaţia este legată totdeauna de un eveniment de actualitate. Natura comunicării şi publicul ţintă generează o construcţie specifică, structura informaţiei „în cascadă”, sau „piramida răsturnată”, reprezentată grafic subforma unei piramide cu vârful în jos, alcătuită din trei scvenţe textuale:
- baza piramidei – cea mai importantă structură textuală, paragraful iniţial (lead, atac);
- corpul textului, contextul/background;
- paragraful final sau faza de încheiere.
Structura piramidei inversate are următoarele avantaje în receptare:
- uşurează şi ordonează lectura
- satisface curiozitatea publicului
- ierarhizează informaţiile .
Nevoia de a stabili şi a menţine o relaţie cu publicul impune jurnalistului un limbaj specific: folosirea cuvintelor neutre, evitarea cuvintelor lungi, selectarea cuvintelor cheie, evitarea frazelor arborescente. Vezi Luminiţa Roşca, „Textul jurnalistic”, în Manual de jurnalism, vol. I.
- Care sunt etapele scrierii unui text jurnalistic?
- Selectarea informaţiilor
- Alegerea unghiului de abordare
- Scrierea unei prime variante
- Conceperea unui „lead” („atac”/ „intro”)
- Redactarea şi corectarea textului
- Titrarea
- Caracteristicile stilului jurnalistic
„Stilul jurnalistic se caracterizează printr-o sintaxă concentrată, prin alegerea cuvântului clar, concret şi activ precum şi a detaliului obiectiv. De asemenea, stilul jurnalistic are ca tendinţă eliminarea bruiajului semantic.” Curtus D., MacDougall
4. Cum îţi cultivi stilul?
Citind mult; Cultivându-ţi sensibilitatea; Scriind mult în toate genurile; Dezvoltându-ţi punctele forte; Şlefuindu-ţi textu;l Acceptând sfaturile altor persoane
Şi mai ales: Foloseşte fiecare ocazie în care scrii pentru a-ţi dezvolta creativitatea (fă-ţi liste de cuvinte „tari”, liste de sinonime, exersează diferite procedee de realizare a alternanţelor); Descrie senzaţiile şi emoţiile în detaliu într-o primă fază, nu te preocupa de lungimea textului, pentru că vei reveni ulterior asupra lui; Cizelează textul la relectură (ortografie, punctuaţie, alegerea cuvântului celui mai potrivit, imagine, ritm etc.); Nu uita: un jurnalist este un martor, el consemnează ce a văzut şi a auzit, dar niciodată nu trebuie să apară el în prim-plan.
Despre textul jurnalistic mai multe informații găsiți aici: http://www.anpro.ro/html/date/2014_Le_mic_ghid_2.pdf
- Despre jurnalismul cultural cu Maya Jaggi, critic de artă și critic literar
„Preocuparea primordială a jurnalismului cultural o reprezintă activitatea artistică și creativă, precum și persoanele, instituţiile și politicile care desfășoară sau permit această activitate. De obicei, se consideră că arta include literatura, artele vizuale, muzica, cinematografia, teatrul și coregrafia, fotografia, arhitectura și designul. Aceste domenii acoperă atât „cultura înaltă” (multe din formele artei tradiţionale), cât și „cultura populară” (cunoscută cândva ca arta populară). De asemenea, cultura include divertismentul de masă, sub forma filmelor de succes, programelor de radio și televiziune și jocurilor pe calculator. O definiție mai generală ar putea include orice, de la grădinărit și gastronomie, până la planificare urbană și întreprinderi noi de tehnologii inovatoare.”
Mâine vom prezenta câteva specii ale jurnalismului cultural. https://www.culturepartnership.eu/ro/publishing/cultural-journalism-course/lecture-13-1
P.S.: Mediile s-au încheiat. Deja vă simțiți în vacanță, numai noi în acest an atât de ciudat nu am încheiat pregătirea pentru ADMITEREA la Școala solomonarilor. Mai avem o zi și sigur, nici pe departe, nu am putut să facem tot ce ne-am planificat. Ne-ar plăcea să continuați scrierea poveștilor voi, de acasă, de la bunici sau de unde veți fi fiind. Ar fi păcat ca poveștile și experiențele voastre să rămână nespuse. Ar fi trist ca, după cinci ani, școala să-și închidă porțile („virtuale”) din lipsă de candidați. Mai avem doi ani până să scoatem prima promoție.Totuși eu continui să cred în voi, în profesorii voștri și în spiritul solomonăresc. Vă puteți înscrie poveștile, proiectele, portofoliile până în 30 iunie. Tot așa cum vă puteți posta în continuare Cărțile de Top. Și, desigur, ne puteți urmări și în „școala” de pe grupul de pe facebook, Lecturiada 2020. „Istoria unui posibil viitor”
Comentarii recente