De data aceasta am ales să vă prezint o carte din colecţia smart blue, de la editura Arthur, şi anume Anotimpul Albinelor de Lindsay Eadgar. Nu este o carte uşoară, din punctul de vedere al conţinutului, dar a meritat efortul depus pentru a o înţelege.
Cartea prezintă povestea unei fete, pe nume Carolina, care este nevoită să-şi petreacă vara alături de familia ei în New Mexico, pentru a-l ajuta pe bunicul său, Serge, care suferă de demenţă.De-a lungul verii, Carolina ascultă poveştile din copilărie ale lui Serge, iar astfel află că acum mult, mult timp în urmă, pe când el era doar un copilaş, în mijlocul deşertului din New Mexico exista o oază, unde era un copac ce le dă celor loiali, care au grijă de el, darul nemuririi. În jurul acelui copac exista un lac de sticlă verde, cu o culoare atât de frumoasă, de un turcoaz sur şi albine care ţineau copacul în viaţă. Toate acestea au fost descoperite de el şi de bunica ei, a Carolinei, care murise de mult timp. Odată ce oamenii din sat au aflat de toate aceste daruri, au devenit lacomi şi au început să taie copacul, să-l folosească în călătoriile lor pentru a nu fi ucişi sau omorâţi; dar odată ce au distrus toate aceste binecuvântări, lacul a secat, iar albinele au plecat, deci şi copacul a dispărut cu ele. După ce amintiri de-ale bunicului se împletesc cu lucruri ce ar putea fi imaginare, Carolina trebuie să-şi dea seama singură ce e real şi ce nu e.
Această capodoperă scrisă de Lindsay Eadgar ne învaţă, prin povestea Carolinei şi a lui Serge, să aflăm cine şi ce ne face pe noi să ne simţim acasă. Eu cred că felul cum destinul îi aduce împreună pe Carolina şi pe Serge nu a fost întâmplător. Persoanele care ne fac pe noi să ne simţim în largul nostru sunt cele ce formează pentru noi cuvântul acasă. De aceea, eu cred că personajul care mi se cuvine este Carolina, exact ca ea, şi eu sunt dependentă să aflu finalul unei povești, indiferent cât ar dura găsirea acestuia. – Alexandra Lupaş, clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna” Oradea.
Comentarii recente