„Cum trăiești într-o epocă a confuziei, când vechile povești s-au destrămat și nu a apărut încă nici o poveste nouă care să le înlocuiască?”.
Autorul este doctor în istorie la Oxford şi profesor de istorie universală la Departamentul de Istorie al Universităţii Ebraice din Ierusalim. Sapiens. O scurtă istorie a omenirii și Homo Deus. Scurta istorie a viitorului sunt cărți interesante, care au stârnit polemici pe cercurile iubitorilor de idei și de concepte novatoare.
Iată câteva secvențe din cele 21 de lecții pentru secolul XXI, carte a cărei problematică se referă la temele societății contemporane. Sunt prinse ca într-un inventar multe întrebări dificile:
„Ce se întâmplă chiar acum? La ce anume ar trebui să fim atenți? Ce ar trebui să-i învățăm pe copiii noștri? (…) S-a întors Dumnezeu? Este iminent un nou război mondial?”
„Diabetul și glicemiile ridicate ucid anual circa 3, 5 milioane de oameni, iar poluarea aerului cam șapte milioane. Așadar, de ce ne temem mai mult de terorism decât de zahăr și de ce guvernele pierd alegeri din cauza unor atacuri teroriste sporadice, dar nu și din pricina poluării cronice a aerului?”
Din păcate, nimeni nu știe cum va arăta lumea în 2050… sau poate știe?!
Am preluat un fragment dintr-un eseu al Alexandrei Marian din clasa a X-a de la Colegiul Național Vasile Alecsandri din Bacău care se opreste la capitolul 2, „Munca. Când vei fi adult, e posibil să nu ai loc de muncă”. Vă invit si pe voi să faceți comentarii, completari la postarea Mihaelei Nicolae. Este o carte care ar trebui să intre în bibliografia obligatoria a tinerilor și adulților.
„Una dintre marile întrebări asupra jumătății secolului ce urmează este cum va arăta piața muncii, deoarece suntem în pragul unei transformări terifiante. Yuval Noah Harari realizează un studiu pornind de la inteligența artificială, în „21 de lecții pentru secolul XXI”.
Oamenii au două tipuri de abilități, cele fizice și cele cognitive. În trecut, mașinile au făcut concurență oamenilor doar din punct de vedere al abilității fizice, dar oamenii au avut un avantaj în fața lor ‒ cunoașterea. Cu timpul, muncile agricole și cele industriale au fost automatizate, un fapt ce indică creșterea abilităților oamenilor, lucru ce arată că încetul cu încetul IA (inteligența artificială) preia controlul asupra a tot ce ne înconjoară.
Un simplu exemplu dat de Harari vine din lumea jocurilor strategice, șahul, care ne indică încotro se îndreaptă lucrurile pe termen lung. Deep-Blue a fost un supercomputer de mare putere dedicat exclusiv jocurilor de șah, construit de IBM și care a susținut două meciuri între 1996-1997, împotriva marelui campion mondial Garry Kasparov. În 1996, Deep-Blue a fost învins. Calculatorul a fost îmbunătățit masiv și astfel, în 1997, Deep-Blue încheie cel de-al doilea turneu, învingându-l pe campionul mondial după două victorii, o înfrângere și trei partide încheiate la egalitate. Kasparov a sugerat că IBM ar fi trișat și a cerut revanșa, dar compania a refuzat și a dezasamblat supercomputerul. Cu toate că Deep-Blue evalua 200 de milioane de poziții pe secundă și Kasparov maximum 3, aici se remarcă prezența firii omenești, deoarece Kasparov avea o mare pasiune pentru șah de mic copil și mai avea de partea sa abilitatea de a-și evalua adversarul, de-a sesiza slăbiciunea, lucru pe care un computer se credea că nu-l va putea face. Căci cum poate spiritul uman, creat de divinitate, să fie înțeles de un computer? Harari susține ideea că până și la alegerile noastre de zi cu zi, considerate infime, de la mâncare și până la parteneri, nu se datorează unui simplu arbitru misterios, ci câtorva miliarde de neuroni care calculează probabilități într-o fracțiune de secundă. Totuși, dacă aceste emoții și alegeri nu sunt altceva decât algoritmi biochimici, nu există niciun motiv pentru care computerele să nu poată descifra acești algoritmi și să facă acest lucru mult mai bine decât noi?”