Următoarele două cărţi pe care am să vi le prezint fac parte Dintr-o triologie, intitulată Cronicile Rosewood, scrisă de o autoare englezoaică, anume Connie Glynn. Prima carte, Prinţesă sub acoperire, este una dintre cărţile mele preferate, din care face parte şi continuarea ei, desigur.
În primul volum este vorba despre o adolescentă orfană, Lottie Pumpkin, o fată îndrăgostită de basme, care visa încă de când era mică să devină o prinţesă. După ani grei de învăţat şi multă muncă, fiind un elev model la şcoala ei, Lottie este admisă la prestigioasa şcoală Rosewood din Anglia. După ce lasă totul în orăşelul ei de provincie, familia (dacă i se poate spune aşa), prietenii, obiceiurile vechi, destinul le aduce pe Lottie şi pe Ellie Wolfson în aceeaşi cameră. Cele două erau una opusul celeilalte: Lottie era o fetiţă drăguţă, cu părul blond şi bucle aurii, deşteaptă şi bună, iar Ellie avea părul negru, tuns rebel, era rea şi obraznică; totuși, în ciuda acestor diferențe, au devenit, în timp, cele mai bune prietene. Şi astfel, Lottie află ca Ellie era, de fapt, prinţesa Maradovei. Cunoscându-i, într-un final, pe părinţii lui Ellie, cei doi o declară pe Lottie substitutul oficial al prinţesei Eleanor Wolfson. Trecând prin multe încercări în rolul său de substitut, regele şi regina îl trimit pe Jamie, partizanul prinţesei, să le protejeze pe ambele de pericole. Ca în majoritatea cărţilor, evident că există şi un „tip rău”, în cazul nostru este „mişcarea Leviathan”, care îi ademenea pe partizanii familiilor decente prin şantaj şi mită împotriva stăpânilor lor. Aici îi vom cunoaște pe Saskia San Martin, partizanul Anastaciei Alcroft LeBlanc, fiica ambasadorului Franţei. Crezând că Lottie era prinţesa adevarată, Saskia o răpeşte. Cu autorul lui Jamie, Lottie scapă şi îşi continuă viaţa ca substitut al lui Ellie.
Este adevărat că această carte are mai mare complexitate, şi în ceea ce privește conţinutul, dar şi ca număr de pagini. Chiar dacă ştiam asta, am ales această provocare şi am reuşit să o finalizez cu bine. Mesajul acestei cărţi este faptul că o prinţesă nu este una dacă are nume sau familie regală, ori că locuieşte în castele şi are rochii cu sclipici; de aici şi speţa pe care i-a spus-o mama lui Lottie înainte să moară: „Voi fi curajoasă, voi fi bună, voi fi de neoprit!”. O prinţesă adevărată are aceste calităţi.
Dacă doriţi să vedeţi cum ajunge Lottie dintr-o fată orfană într-o prinţesă minunată, delectaţi-vă cu această carte în momentele în care sunteţi descurajaţi. -Alexandra Lupaş, clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna” Oradea.
Comentarii recente