„Pippi Şoseţica”este una dintre cărţile copilăriei mele. Pippi era prietena mea când ceilalţi nu mă înţelegeau, când mă supărau. Fetiţa aceasta bizară, dar foarte simpatică m-a însoţit în toate aventurile mele de la acea vreme, de aceea doresc să vă arăt cât de specială este această carte pentru mine.
Pippi Şoseţica este o fetiţă veselă, cu zâmbetul până la urechi, care are părul roşu aprins ca focul, prins în două codiţe ţepene şi pistruiată. Micuţa de nouă ani a rămas orfană după ce părinţii ei au murit din cauza unui accident grav, dar situaţia nu părea să o întristeze câtuşi de puţin. După ce Pippi se mută în Vila Villekulla, cu maimuţica sa pe umărul stâng şi calul ei Simpatico pe verandă, toţi o iau pe Pippi în derâdere, mai puţin prietenii ei, Annika şi Tommy. Petrecând fiecare zi din viaţă cu ea, cei doi încep să privească lumea din perspective ei, iar nicio zi nu mai seamănă cu cea precedentă.
Pippi Şoseţica trebuie să fie un model pentru noi, prin responsabilitatea ei şi maturitate de care dă dovadă la o vârstă atât de fragedă. Eu cred că această carte ne dă oportunitatea să fim mai grijulii cu ceea ce avem, aşa cum face Pippi. – Alexandra Lupaş, clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna” Oradea.
Comentarii recente